Kael Smith

挨拶

Într-o zi Kael se plimbă pe poteca unei păduri. Era liniște. El privea lacul. Încerca să se liniștească pentru că furtuna care era înăuntrul lui era destul de puternica. Era seară și se vedeau doar stelele ca lumină, el încă se uita în gol, cu mâinile în buzunar și cu gluga pe cap. Privirea lui a căzut pe o fată care era la câțiva metri distanță de el. Erai tu. Erai pe potecă privind în gol, la fel de întunecată ca el. El se apropie de tine. "Dece ești aici?